Ca şi dvs. şi eu am sperat, de fiecare dată, că „ va fi mai bine”, dar m-am înşelat . Acum am hotărât să-mi schimb atitudinea mea pasivă şi să mă implic în mod direct, dacă ajung în Senat, în schimbarea modului de a face politica în România.
>>detaliiTrăiesc de 40 de ani în Banat, şi de 15 ani în Timişoara, pe strada C.Brâncoveanu, adică în colegiul în care candidez pentru Senat.
>>detaliiAm fost primiţi în Uniunea Europeană, dar integrarea noastră va fi un proces îndelungat şi anevoios, proces care ne priveşte pe toţi.
>>detaliiÎnvăţământul românesc la ora actuală seamănă cu metodele de producţie depăşite intr-o industrie în declin.
Avem un Plan de învăţământ naţional, unitar
Acest tip de învăţământ , care „scoate absolvenţii pe bandă rulantă” nu mai corespunde realităţii actuale.
SISTEMUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI TRADIŢIONAL ESTE DEPĂŞIT! Peste tot în lume, nu numai în România.
- Ritmul de dezvoltare a societăţii este de patru ori mai mare decât a şcolii. Şcoala, în accepţiunea ei tradiţională este aproape neschimbată de cel puţin 50 de ani! Acest dinamism economic şi social va pune probleme serioase în faţa întregului învăţământ sub forma unor întrebări urgente de soluţionat. Dar sistemul de învăţământ nu poate fi comparat cu un elicopter cu care pot fi făcute cu uşurinţă viraje, picaje şi alte mişcări Învăţământul seamă mai mult cu un transatlantic uriaş, greoi, cu o mare interţie. Sistemul are o rezistenţă deosebită faţă de orice schimbare, nivelează în jos, suportând greu prezenţa sau „ieşirea valorilor” deosebite.
- Ani de zile, învăţământul din România a fost subfinanţat, pentru guvernanţii de stânga păstrarea „păcii sociale” fiind mult mai importantă decât modernizarea învăţământului. Ani de zile se alocau 2,1 sau 2,5 din PIB, cu toate că Legea învăţământului prevedea un procent de 4% din PIB, banii fiind dirijaţi pentru „liniştirea minerilor” din Valea Jiului. În acest timp, alte ţări, vecine sau din apropiere, acordau învăţământului între 7 şi 9% din PIB-ul lor. Numai după 2005 au început, într-adevevăr, investiţii serioase şi la noi.
- Problemele actuale ale învăţământului românesc sunt consecinţele soluţiilor adoptate acum 30 sau 20 de ani. De aceea, azi când discutăm despre învăţământ, ar trebui să fim foarte atenti la măsurile pe care le vom lua, ţinând cont de consecinţele acestora pe termen mediu şi lung. Există un proiect pentru o noua lege a învăţământului, există o strategie elaborată ,sub conducerea prof. Mircea Micle ,din comisia de învăţământ a Preşedinţiei României. Ambele proiecte ar trebui discutate foarte serios, nu numai în campania electorală.
- Azi suntem martorii unui fenomen interesant, unic, in istoria civilizaţiei umane şi anume,copii noştri, adică tânăra generaţie stăpâneşte mai bine anumite tehnologii moderne decât părinţii lor.Internetul, e-mailul, Net-ul este mai bine cunoscut de copii, de tineri, decât de adulţi. Acest aspect are un impact extraordinar asupra învăţării, şi cu atât mai mult asupra învăţământului.De exemplu, în Finlanda, guvernul a angajat 5.000 de elevi din ultimele clase de liceu pentru a-i învăţa pe profesorii lor la utilizarea noilor tehnologii informaţionale.
- Recentele cercetări din neurologie, neuropsihologie şi psiholingvistică demonstrează că 50% din potenţialul nostru de învăţare se formează în primii 4 ani de viaţă. Nu 50% din cunoştinţele şi înţelepciunea noastră, ci acele legături neuronale care formează baza achizionării şi procesării informaţiilor. Din aceste cercetări putem trage două concluzii practice, de mare importanţă pentru învăţământ:
1) FAMILIA şi nu şcoala este instituţia cea mai importanţă pentru ÎNVĂŢAREA COPIILOR ,
2) PĂRINŢII şi nu profesorii sunt cei mai importanţi EDUCATORI!
Este evident că ar trebui gândite niştre programe speciale pentru tinerele mame, pentru tinerii părinţi, cum să fie părinţi şi educatori cât mai buni şi cât mai eficienţi! Aceste programe ar putea fi transmise prin TV, pe DVD-uri, să fie cât mai accesibile.
- FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI. La ora actuală majoritatea fondurilor sunt dirijate către învăţământul universitar, urmat de cel liceal, general şi profesional. Invăţământul preşcolar este finanţat cel mai slab. După părerea mea, ar trebui făcut exact invers!